Cateodata nimeresti intr-un spatiu in care ai mai fost. Cu multi ani in urma. Cu foarte multi ani in urma. Stii ca in spatiul asta, care poate fi orice, o casa, o hala, un crang sau o strada, in spatiul asta s-au fabricat amintirile tale de acum. Asta stii dar nu iti este de ajuns.
Ai nevoie sa te agati de ceva mai concret insa spatiul nu mai e deloc la fel. Totul s-a schimbat. Intr-o directie sau alta e de nerecunoscut. Ma plimb printr-o hala mare in care stiu ca tata m-a tinut de mana.
Mi-aduc aminte anii aia, noptile tarzii cand ieseam cu el din cladirea imensa si porneam catre casa. Insa nimic din prezentul distrus si decrepit al halei nimic nu ma lasa sa fac o legatura mai puternica inspre noptile acelea. Spatiul nu ma ajuta. Doar memoria.
Incerc sa gasesc o poarta catre trecut. Totul e inchis.
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania
duminică, 27 mai 2012
vineri, 18 mai 2012
O reparatie absolut necesara
As vrea sa fac o reparatie absolut necesara. In emisiunea Sinteza Zilei am facut o afirmatie incorecta. Am spus ca Europa Fm este singurul post de radio care a difuzat Copilul care alearga catre mare. Nu este adevarat. Ma gandeam la cu totul altceva si mi-a scapat aceasta afirmatie.
Vreau acum sa cer scuze radiourilor nedreptatite de cele rostite atunci si care au difuzat acest cantec. Ma refer la Radio Romania Actualitati, National Fm, Click Fm,City Fm si toate celelalte radiouri din tara sau din Bucuresti pe care omit sa le mentionez nu cu intentie ci pentru ca n-as putea sa le cuprind pe toate intr-o lista intocmita din memorie.
Fiecare dintre aceste radiouri a adus o contributie foarte importanta la raspandirea muzicii Vama si este de datoria mea sa le multumesc si sa regret o greseala pe care sper ca aceste cateva randuri oneste o vor repara.
Vreau acum sa cer scuze radiourilor nedreptatite de cele rostite atunci si care au difuzat acest cantec. Ma refer la Radio Romania Actualitati, National Fm, Click Fm,City Fm si toate celelalte radiouri din tara sau din Bucuresti pe care omit sa le mentionez nu cu intentie ci pentru ca n-as putea sa le cuprind pe toate intr-o lista intocmita din memorie.
Fiecare dintre aceste radiouri a adus o contributie foarte importanta la raspandirea muzicii Vama si este de datoria mea sa le multumesc si sa regret o greseala pe care sper ca aceste cateva randuri oneste o vor repara.
miercuri, 16 mai 2012
duminică, 6 mai 2012
Batranul care vinde carti
Pe terasa la Starbucks un batran vinde carti. Carti vechi, uzate, citite sau pur si simplu imbatranite de prea mult stat in biblioteca. Se plimba agale printre mese cu un brat de volume intr-o mana si o geanta ponosita intr-alta. E o imagine pe care n-am mai vazut-o de mult. E un spectacol induiosator intarit de contextul social. E atat de important contextul, fundalul pe care se desfasoara orice crampei de poveste.
Acum traim intr-o Romanie saraca, acaparata si franata de hoti, pe strazi nu se rostogoleste lapte si miere, multi romani traiesc la limita subzistentei, pentru inca si mai multi speranta a devenit un lux. Asa stand lucrurile, mersul tarsait al mosneagului nostru capata alte dimensiuni in sufletul unui privitor.
Il vad cum se aseaza la masa unor tineri. Am sentimentul ca nu va fi bagat in seama si ca popasul lui e doar pentru a-si trage sufletul, sa-si regleze putin respiratia asta care o ia razna din ce in ce mai des. Ma insel insa, tinerii il retin pe batran la masa lor. Circumspect, la inceput cred ca e vorba de un prilej de amuzament pentru ei, iata o ciudatenie care ar putea sa ne faca sa radem. Ma insel si de data asta. Tinerii se uita la carti, rasfoiesc cateva, nu stiu daca vor cumpara. Batranul vorbeste cu ei zambind si ma uit la pielea lui zbarcita la chipul obosit, apoi ma uit la fetele netede si intinse ale copiilor din fata lui si mai ales la sclipirile din rasetele lor. Ma uit si imi dau seama ca mi se pare extraordinar ca trei tineri poarta o converstie de peste douazeci de minute cu un batran decrepit care vinde carti.
E trist ca e o imagine iesita din comun pentru mine. Pentru ca viata se compune din varste, iar varstele trebuie sa se intalneasca tocmai pentru a compune spectacolul complet al vietii. Batranul sigur are o poveste fabuloasa de spus pentru ca cei trei s-au oprit si il asculta de o buna bucata de vreme fara sa-l mai intrerupa.
Societatea noastra atat de bolnava cateodata, ii exclude prea devreme pe batrani din vietile noastre. Traim cu impresia ca se poate invata doar din experientele proprii, ca suntem atotputernici si ca nu mai e nimic de invatat de la cei care si-au construit asa cum au putut vietile si destinele. Suntem convinsi ca ne suntem noua suficienti, o generatia care acopera douazeci de ani, avem resurse sa ne descurcam fara batranii astia despre care credem adesea ca sunt niste vestigii vii pe care trebuie sa le toleram, trecem pe langa ele fara sa ne punem problema ca vom ajunge ireversibil sa se treaca si pe langa noi, fara sa facem un exercitiu de substitutie care sa ne arate viitorul asa cum va fi el: vom rasufla mai greu, o sa ne doara oasele dimineata si o sa ne miscam mai incet dintr-o parte intr-alta a unui oras pe ale carui strazi alergam candva.
Nu, nu ne gandim la asta acum ba mai mult nu ne face placere sa-i privim pe batranii care au dreptul la viata la fel ca si noi, daca nu cumva mai mult, mult mai mult. Imi dau seama ca e un tablou normal acela al batranului inconjurat de tineri. El cu viata lui, ei cu vietile lor dar undeva ele se intersecteaza, batranul se bucura ca nu e exclus din lumea asta in care a venit fara voia lui, tinerii asculta o poveste care ii face sa rada sau le largeste orizonturile sau ii invata ceva nou.
E vremea trupurilor tinere pentru ca suntem inca tineri dar intelepciunea insusita de mic te face mai puternic si intelept ar fi sa realizam ca lumea asta in care ne e dat sa traim nu e doar a noastra a celor care pare ca avem TOTUL numai pentru faptul ca sangele inca fierbe ne vene. Imi zboara ganudl la refrenul unuia din cantecele de pe 2012, Faust si Mefisto:
- Mefisto da-mi inca o viata, undeva e un drum nestiut; la capatul lui voi gasi un sens si un raspuns...
- Faust, viata ta dureaza cat Dumnezeu clipeste; nu exista sens decat in ce vede el...
Acum traim intr-o Romanie saraca, acaparata si franata de hoti, pe strazi nu se rostogoleste lapte si miere, multi romani traiesc la limita subzistentei, pentru inca si mai multi speranta a devenit un lux. Asa stand lucrurile, mersul tarsait al mosneagului nostru capata alte dimensiuni in sufletul unui privitor.
Il vad cum se aseaza la masa unor tineri. Am sentimentul ca nu va fi bagat in seama si ca popasul lui e doar pentru a-si trage sufletul, sa-si regleze putin respiratia asta care o ia razna din ce in ce mai des. Ma insel insa, tinerii il retin pe batran la masa lor. Circumspect, la inceput cred ca e vorba de un prilej de amuzament pentru ei, iata o ciudatenie care ar putea sa ne faca sa radem. Ma insel si de data asta. Tinerii se uita la carti, rasfoiesc cateva, nu stiu daca vor cumpara. Batranul vorbeste cu ei zambind si ma uit la pielea lui zbarcita la chipul obosit, apoi ma uit la fetele netede si intinse ale copiilor din fata lui si mai ales la sclipirile din rasetele lor. Ma uit si imi dau seama ca mi se pare extraordinar ca trei tineri poarta o converstie de peste douazeci de minute cu un batran decrepit care vinde carti.
E trist ca e o imagine iesita din comun pentru mine. Pentru ca viata se compune din varste, iar varstele trebuie sa se intalneasca tocmai pentru a compune spectacolul complet al vietii. Batranul sigur are o poveste fabuloasa de spus pentru ca cei trei s-au oprit si il asculta de o buna bucata de vreme fara sa-l mai intrerupa.
Societatea noastra atat de bolnava cateodata, ii exclude prea devreme pe batrani din vietile noastre. Traim cu impresia ca se poate invata doar din experientele proprii, ca suntem atotputernici si ca nu mai e nimic de invatat de la cei care si-au construit asa cum au putut vietile si destinele. Suntem convinsi ca ne suntem noua suficienti, o generatia care acopera douazeci de ani, avem resurse sa ne descurcam fara batranii astia despre care credem adesea ca sunt niste vestigii vii pe care trebuie sa le toleram, trecem pe langa ele fara sa ne punem problema ca vom ajunge ireversibil sa se treaca si pe langa noi, fara sa facem un exercitiu de substitutie care sa ne arate viitorul asa cum va fi el: vom rasufla mai greu, o sa ne doara oasele dimineata si o sa ne miscam mai incet dintr-o parte intr-alta a unui oras pe ale carui strazi alergam candva.
Nu, nu ne gandim la asta acum ba mai mult nu ne face placere sa-i privim pe batranii care au dreptul la viata la fel ca si noi, daca nu cumva mai mult, mult mai mult. Imi dau seama ca e un tablou normal acela al batranului inconjurat de tineri. El cu viata lui, ei cu vietile lor dar undeva ele se intersecteaza, batranul se bucura ca nu e exclus din lumea asta in care a venit fara voia lui, tinerii asculta o poveste care ii face sa rada sau le largeste orizonturile sau ii invata ceva nou.
E vremea trupurilor tinere pentru ca suntem inca tineri dar intelepciunea insusita de mic te face mai puternic si intelept ar fi sa realizam ca lumea asta in care ne e dat sa traim nu e doar a noastra a celor care pare ca avem TOTUL numai pentru faptul ca sangele inca fierbe ne vene. Imi zboara ganudl la refrenul unuia din cantecele de pe 2012, Faust si Mefisto:
- Mefisto da-mi inca o viata, undeva e un drum nestiut; la capatul lui voi gasi un sens si un raspuns...
- Faust, viata ta dureaza cat Dumnezeu clipeste; nu exista sens decat in ce vede el...
vineri, 27 aprilie 2012
miercuri, 18 aprilie 2012
SEAT caută formație de deschidere pentru concertul VAMA de la Sala Palatului
Pe 28 mai VAMA lansează noul album, “2012”, la Sala Palatului. Cu această ocazie SEAT a lansat un concurs pentru formațiile rock care își doresc să cânte în deschiderea VAMA la concertul de lansare. VAMA și SEAT doresc să ofere șansa unei formații rock tinere, care are un repertoriu de cel puțin 3 cântece originale, să susțină un mini concert în fața a 4.000 de oameni.
Concursul se desfășoară pe pagina VAMA de Facebook, într-o platformă specială, creată de SEAT. Între 18 aprilie și 3 mai formațiile rock se pot înscrie în concurs completând un formular, urmând ca între 3 și 10 mai fanii să voteze formația pe care doresc să o vadă la Sala Palatului în deschiderea VAMA. Cele patru formații care au acumulat cele mai multe voturi vor susține un concert-audiție în Garajul Europa FM, in urma căruia VAMA va alege câștigătorul concursului "SEAT te conduce la Sala Palatului".
"Parteneriatul cu Vama a venit ca ceva natural pentru SEAT. Suntem tineri, plini de energie și puțin nonconformiști. Și împreună căutăm o formație care să ne semene. Și căreia să îi oferim șansa unui start bun în concertul Vama." a declarat Elena Apostol, Marketing and Communication Manager SEAT.
"Când am început să facem muzică am avut norocul să cântam în deschiderea unor trupe care cu generozitate ne-au oferit scena lor. A fost un ajutor extrem de important. În general, pe tot parcursul drumului nostru profesional, am fost ajutați de oameni cărora trebuie să le fim recunoscători. Lor și întâmplărilor care au venit în urma acestor întâlniri. În viață întâlnirile sunt vitale. A venit momentul să putem face și noi ceva pentru niște artiști tineri și talentați. Le oferim scena pe care Vama va lansa noul său album, "2012". Și le oferim și un public bun care îi va asculta. Nu rămâne decât să alegem această trupă din cele care se vor înscrie. Ne bucurăm că SEAT a ales să sprijine alături de noi acest demers pentru că este nevoie mereu de suflu proaspăt în muzică. Așa că așteptăm înregistrările "demo". Baftă tuturor!" Tudor Chirilă.
Concursul se desfășoară pe pagina VAMA de Facebook, într-o platformă specială, creată de SEAT. Între 18 aprilie și 3 mai formațiile rock se pot înscrie în concurs completând un formular, urmând ca între 3 și 10 mai fanii să voteze formația pe care doresc să o vadă la Sala Palatului în deschiderea VAMA. Cele patru formații care au acumulat cele mai multe voturi vor susține un concert-audiție în Garajul Europa FM, in urma căruia VAMA va alege câștigătorul concursului "SEAT te conduce la Sala Palatului".
"Parteneriatul cu Vama a venit ca ceva natural pentru SEAT. Suntem tineri, plini de energie și puțin nonconformiști. Și împreună căutăm o formație care să ne semene. Și căreia să îi oferim șansa unui start bun în concertul Vama." a declarat Elena Apostol, Marketing and Communication Manager SEAT.
"Când am început să facem muzică am avut norocul să cântam în deschiderea unor trupe care cu generozitate ne-au oferit scena lor. A fost un ajutor extrem de important. În general, pe tot parcursul drumului nostru profesional, am fost ajutați de oameni cărora trebuie să le fim recunoscători. Lor și întâmplărilor care au venit în urma acestor întâlniri. În viață întâlnirile sunt vitale. A venit momentul să putem face și noi ceva pentru niște artiști tineri și talentați. Le oferim scena pe care Vama va lansa noul său album, "2012". Și le oferim și un public bun care îi va asculta. Nu rămâne decât să alegem această trupă din cele care se vor înscrie. Ne bucurăm că SEAT a ales să sprijine alături de noi acest demers pentru că este nevoie mereu de suflu proaspăt în muzică. Așa că așteptăm înregistrările "demo". Baftă tuturor!" Tudor Chirilă.
duminică, 8 aprilie 2012
Adevar de lemn
Aseara un prieten m-a invitat entuziast la atelierul lui de tamplarie. Vino sa vezi cum arata bancul tau de lucru. Ce imbinari frumoase i-am facut.
Am ajuns la atelier si am ridicat cu greu o bucata lunga de frasin dupa care am pus-o pe doua capre. De fapt erau patru bucati lungi de frasin masiv imbinate aproape perfect incat iti trebuia ceva timp sa intuiesti linia subtire unde lemnele se imbratisau strans.
Am comandat bancul asta lung ca sa pot sa ma desfasor in liniste. Mult spatiu pentru "biroul" meu de acasa. Acum insa el devine mai mult decat o masa lunga. E o bucata de mestesug, Un mestesug care imi pare ca se pierde intr-o lume a prefabricatelor usor de asamblat in familie. Lumea furnirelor, a palului tubular, rumegus presat sau mai stiu eu ce.
Am ajuns la atelier si am ridicat cu greu o bucata lunga de frasin dupa care am pus-o pe doua capre. De fapt erau patru bucati lungi de frasin masiv imbinate aproape perfect incat iti trebuia ceva timp sa intuiesti linia subtire unde lemnele se imbratisau strans.
Am comandat bancul asta lung ca sa pot sa ma desfasor in liniste. Mult spatiu pentru "biroul" meu de acasa. Acum insa el devine mai mult decat o masa lunga. E o bucata de mestesug, Un mestesug care imi pare ca se pierde intr-o lume a prefabricatelor usor de asamblat in familie. Lumea furnirelor, a palului tubular, rumegus presat sau mai stiu eu ce.
Mobila din lemn masiv e scumpa. E scumpa pentru ca e inca nevoie de om ca s-o slefuiasca, s-o imbine in "dinti", sa o indrepte atunci cand se curbeaza incapatanat, s-o sculpteze.
Am vazut lucrari minunate in atelierul prietenului meu care face productie de toate felurile, fie ca e vorba de teatru, mobila de interior, productie publicitare sau diverse evenimente.
Am vazut un tamplar batran care manuia strungul cu dexteritate si relaxare, uimindu-ma cu forme perfecte. L-am intrebat daca mai exista scoli de tamplarie. Mi-a zambit amar. "E o meserie pe cale de disparitie. La mine n-a venit nimeni sa-l invat. E prea multa munca".
In ultima vreme, mai precis de cand am fost la Stockholm si am vazut cat de legati sunt oamenii aceia de natura, am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai des la lemn. Ma intreb de ce facem atatea eforturi sa-l alungam din viata noastra.
In ce ma priveste, mi-am dat seama tarziu, lemnul mi-a fost cel mai apropiat sprijin. Scandura scenei mi-a suportat rolurile, lemnul chitarei de Reghin a vibrat la primele mele incercari, lemnul clarinetului meu, masa de stejar a bunicilor mei careia de prea multe ori i-am aplicat un tratament nu tocmai corect ca si lavitei uitate pe balcon peste care au trecut prea multe ierni.
Cand plecam din lumea asta si florile zac proaspat aruncate peste mormantul de-abia inchis, numai o cruce de lemn ramane marturie a trecerii noastre prin lume. Iisus a fost rastignit pe lemn. Oare cat o fi plans lemnul crucii Lui?
Am mangaiat indelung lemnul mesei mele de lucru. Parea umed. Prietenul meu mi-a spus ca e doar rece. Ca nu e umed. Si nu e mort, am zis. "Nu, nici vorba. Lemnul nu moare. Dupa zeci de ani, cand reconditionam mobila veche de pe care dam jos toata vopseaua, incepe sa curga si rasina".
Intr-adevar lemnul traieste, ia formele lucrurilor care il preseaza, se imbiba cu timp si aer, miroase a ceea ce se intampla pe langa el. Absoarbe orice, e ca un copil curios care baga te miri ce in gura, de aia lemnul trebuie tratat cu grija pentru ca el creste impreuna cu noi.
Am ciocanit de cateva ori cu falangele stranse lemnul viitoarei mele mese. A raspuns usor, dar raspicat. Sunt aici domnule si am ceva de spus de cate ori ma atingi. Apoi l-am mangaiat pe toata lungimea si din frecarea moleculelor lui cu pielea nehidratata a palmei mele s-a nascut un fosnet ca de vant.
In curand ai sa scartai in casa mea, mi-am zis.
Spectacolul sonor al unei viori Stradivarius este unic si devine magnific prin comparatie cu o vioara normala. Pentru ca lemnul traieste si raspunde omului. Si asa cum exista har si excelenta la Om, asa exista si in lumea lemnului.
Inchei cu o imagine in gand: o padure de mesteceni scartaind usor in bataia vantului. In felul lui, lemnul raspunde pana si presiunii invizibile a vantului care sufla peste coaja aspra. Insa acelea sunt sunete pe care nu le auzim usor. Oamenii tind sa respecte mai mult ceea ce misca. Cu atat mai fragila mi se pare viata lemnului.
Si poate mai intensa, in nemiscare.
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)